De ce iubim femeile...

Barbatii se bucura in fiecare zi de existenta fiintei feminine, asta e clar. Femeile ne ofera tot. Nu mai ai nevoie de nimic atunci cand iubesti. Cum sa mai ai nevoie de iubire, cand ai tot? Asta poate fi interpretata in felurite moduri. Punctul meu de vedere este acela ca nu poti avea tot fara iubire, fie ea si o mica firimitura, dar pentru a iubi trebuie sa gasesti persoana potrivita, o fata, tu baiat fiind, care sa fie atragatoare fizic, moral, spiritual etc. si invers, ca fata trebuie sa gasesti un baiat cu respectivele calitati pentru a putea numi o relatie- implinita.
Femeia...doar cand auzim acest cuvant, simtim pasiunea, simtim hotararea, simtim linistea si poate, un parfum dulce-acrisor fluturand dintr`o esarfa....
Este cea pe care o visam atunci cand suntem inca mici si pe care mai tarziu, tanjim sa o descoperim intr`o seara, "aiurea in tramvai" pe strada asa de cunoscuta udata de`o ploaie calda de Iunie.
Este cea care aprinde in suflet o flacara atat de ferbinte si naravasa incat abia te poti abtine sa nu urli in valtoarea energiei si pulsului halucinant al corpului si al mintii.
Ca baiat, descoperi fiinta feminina mai intai timid, nesigur, apoi cand sufletele se prind de mana aprind si flacaruia care creste mereu, capatand proportii colosale, de aici incolo o doresti mereu, ravnesti la fiecare celula din trupul ei alb, esti capabil sa`i iubesti fiecare fir de par electrizat de atingerea mainilor tale, contopiri pierdute`n nopti intregi, zile care va prind imbratisati, primele lacrimi, prima dezamagire...
Cum mai poti iubi o statuie impietrita in fata ta, cu privirea pierduta spunandu`ti ca flacara s`a stins, cand tu , de fapt abia incepeai sa`i simti razele in sangele care fierbe?Cum mai poti, tu, cel care a facut atatea greseli sa ti le intorci asupra ta?Cum mai poate ea, izbita de intregul lor efect, sa`ti acorde o noua sansa s`o ranesti?Cum mai poate, o inima sectionata sa mai pompeze sange, fara cele 2 jumatati vitale?
O femeie poate sa taca si sa indure noroiul aruncat inspre ea de catre un barbat, dar un barbat nu ar accepta niciodata asa ceva, probabil pentru ca instinctul dicteaza asta, instinctul primordial, acela de subordonare, de frica.
Nu iubesti femeia doar pentru lucrurile bune pe care le face cu,pentru,alaturi de tine, ci si pentru momentele in care te uraste, pentru momentele in care te face sa suferi, pentru acele momente in care este imposibil de abordat, pentru refuzul primei nopti, pentru plecarea ei atat de pasnica si efemera spre altcineva, pentru poarta care o lasa deschisa in urma ei...
Multi/multe sunt de parere ca fetele sunt mai emotive decat baietii si ca de obicei fetele sunt cele care sufera mai mult la sfarsitul unei relatii.Eu stiu din ceva experienta si nu numai proprie, ca nu este chiar asa si ca de la un timp, aceasta inversare a rolurilor se accentueaza. Este adevarat ca uitarea este factorul decisiv, o uitare care sterge totul acela, un urma tragediei ramanand decat mici particule suflate de colo colo de o adiere rece de Februarie mort...




I`ote ba ca inca mai pot!
ASA E BINE?
Daca zic adevarul nu e frumos, dar la niste linguseli de genul sigur as fi primit numai de bine, poate un premiu, poate as fi ajuns urmatorul Tudor Chirila, adolescentul prins in corp de adult , fara o viata sociala bine conturata...
Fetelor, chiar va place asta?Sau Coelho, sau Chirila?
Nu zic nimic.Si romantismul are locul lui.....dar pana atunci parca e mai frumos cu picioarele pe pamant.
Imi pare rau daca v`a placut postul asta...
[ pentru declaratii de dragoste, lasati mesaj aici si eu s`ar putea sa nu il citesc niciodata ]

Si pentru cititorii masculi: Cateodata trebuie sa`ti ascunzi erectia in spatele unor texte de genul, altfel nu capeti!